Calul Stefan

Calul Stefan este un personaj inventat de Piotr. Nu conteaza ca vorbim mai incet, in timp ce infulecam, sa nu ne auda altii, pentru ca Stefan e si noul nostru boss.

Piotr vorbeste mult, mi-l si imaginez aberand povesti nemuritoare, cu o energie debordanta care nu te poate lasa indiferent.

Dar calul, ca el e important, este personaj de poveste. Piotr ar trebui sa scrie o carte. Una pentru copii. El are trei, si toti sunt prieteni cu calul.

Horse Stephan incepe de la prima lui fiica, Elena. Elena cerea povestea cu calul in fiecare seara, si avea idei nastrusnice, cum nu mai copiii au, intercala povestea cu altele auzite inainte. Calul Stefan era prietenul cel mai bun al ursului Rupert. Apoi calul trebuia sa faca lucruri noi in fiecare seara, ca sa faca mereu acelasi lucru este plictisitor pentru copii. Asa ca Piotr a trebuit sa inventeze, inventa si Elena si langa el, apoi Tymec si Rado . O metoda excelenta de a-ti educa pustii jucandu-te cu ei.

Cu calul Stefan au invatat Elena, si Timothy, si Radoslav sa mearga la olita. Ca si Calul mergea la olita si era de bine. Cu calul Stefan au vrut singuri sa renunte la colac, ca doar si Calul a renuntat la colac intr-o mega de success poveste de-o seara. Si tot asa, Piotr adauga la poveste tot ce copiii trebuie sa invete, sau sa faca, sau sa fie, si creeaza povestea impreuna cu ei.  O poveste interactiva pe care o poate inventa orice parinte, doar sa-si lase imaginatia sa zboare.  

Trăiască doula!

Evaluand optiuni de nastere, ma simt ca inainte de vot inapoi in Romania. Voi alege varianta cea mai buna dintre toate nasoale.
Pai oricat as fi de pozitiva, zau daca mai pot sa vad binele printre randuri, scrise cu litere traumatizante de-o schioapa. In cazul fericit, după o medie de 12 ore de chin ești gata. Daca te lovește nefericirea, or te rupi ori te taie ei, mai sus sau mai jos, dar nu simti nimic, ca oricum restul toate dor mai rau. Incurajator, ce sa zic?
Mama lui de copil, ca nici n-a venit pe lumea asta si deja ma supara.

Am luat legătura cu cele 3 cunoștințe din Romania care au născut natural din dorința de fi naturale, si am ajuns la concluzia ca la noi naturalețea-n naștere-i ca o secta: te considera lumea puțin scrântit. Sa nu mai amintim absurdități ca născutul in apa - "Ai înnebunit, înneci copilul? - sau cu soțul in salon - "Cum sa vadă el asa ceva?"

Avem o înțelegere complet greșita despre cum se întâmpla lucrurile. Alex nu va fi fost parașutat la mine-n salon cand nasc, fără sa îmi doresc sa fie acolo. Fără ca el sa știe ce are de făcut si ce nu, si ca rolul lui e sa ma simt confortabil, in mediu familiar, sa ma facă sa rad atunci cand îmi vine sa plâng, sa ma încurajeze cand cred ca nu mai pot, si aud ca el va sti mai bine ca mine, in acele momente, ca nu mi-am atins încă limita. Nu va tăia el niciun cordon ombilical, nu ne va trage-n poze in momentul cheie, nu va asista la actul medical in sine. Ce credeați? Nu știu daca l-am binevenit din buna informare, sau din trista singurătate.

Si azi, ca un cadou, am primit cu fericire vestea ca exista "doula" (dula). De la Moș Crăciun in coace nu m-am mai bucurat asa. Doula nu-i doctor si nici moașa (midwife), ci e doula. A ta si numai a ta! In sfârșit cineva care va sti despre tine mai mult decât ceilalți pe care o sa-i vezi la naștere pentru prima oară. Cineva avizat care va fi cu tine la naștere, chiar de la prima contracție. Chiar dinainte. Cineva cu care vei putea vorbi deschis, avea o relație, Re-la-ți-e! (acest concept străin pentru nația olandezilor). 

Deci este inutil sa va spun cât de usurata ma simt ca ma pregătește si pe mine cineva pentru momentul zero. Cineva si nu Ceva, precum cărțile pentru gravide si internetul. Trăiască doula!