Marea așteptare

Sunt singura in fata unei foi albe, si a unei mari aventuri - venirea pe lume a lui Nathan. Noua luni e mult. Si totusi, nu stiu cand au trecut cele 7 din mijloc, traiesti in prima si ultima cat pentru toate. Diferit, insa cu acelasi stop la final: acceptarea.
Unui corp nou, rotund. A unor emotii si ganduri noi.  A unui alt corp ce creste in tine, si pe care-l iubesti mai mult decat ti-ai fi putut imagina vreodata despre ceva ce inca nu exista.  

Atunci, stateam cu mainile pe un abdomen plat visand sa creasca, asteptand sa inceapa sa miste. Acum, ma zvarcolesc la fiecare miscare, il imping de parca ar mai putea pleca undeva, el ma impinge inapoi ca intr-un joc. Atunci vorbeam cu mine, singura, si toata lumea era a mea. Eu eram Regina, eu fluturele care prinsesem aripi sa zbor. Acum, el e regele meu, si ma închin in fata lui, si ii dau viața mea toata. Si am decăzut transformându-ma, din fluture in coconul însuși, pentru ca el sa devină, sa capete aripi.

Mai sunt 3 saptamani. Așteptarea mea e imaginatie. Îmi imaginez cum va fi după, sunt mereu cu un pas înainte si cu șapte cărți la purtător. Acum legan, alaptez, zâmbim unul la altul. Deodată, nașterea, ingrozitoarea pedeapsa ce ma așteapta râzând, si-a pierdut din putere, nu ma mai bântuie. O accept ca pe un mare dar, întâlnirea cu Nathan. Acel moment care merita marea așteptare, acceptare, orice...

Linistea dinaintea furtunii

Si am inceput maternitatea. Doua zile singura in fata celor mai mari frici, aud ca e normal sa fie asa, dar asta nu le face mai mărunte: frica de durere, de lipsa de control, de necunoscut, de moarte. Nu mai e vreme sa ma gandesc si la frica de după... Toate la rândul lor.

Apoi se lasa o liniște suspecta, ca înaintea furtunii, in care am timp sa reflectez la opt luni in urma. Si ajung la concluzia ca, virusată de sistemul de sănătate olandez, n-am fost o gravida românca foarte cuminte. Nu m-am împovărat cu liste si listute, sfaturi de la sapte medici in paralel, masuratori repetate in cele mai ascunse cotloane ale uterului si fatului. Am mancat ce mi-a priit, fara sa calculez gramaje, calorii, cantitati nutriente. N-am mancat ce nu-mi place, doar ptr ca scria ca trebuie. Am alergat pe strazi si vizitat tari straine in luna a saptea, si merg inca pe bicicleta (si nu, n-o sa nasc din acest motiv). M-am hotarat sa-mi gasesc curaj sa nasc natural, intr-o lume rezervata cezarienelor. Nu nasc acasa, daca va intrebati, dar am de gand sa stau departe de spital cat de mult, cu Alex si doula mea, care-mi vor fi alaturi pana la sfarsit.

Daca regret ceva, e doar ca nu m-am apropiat mai devreme de mine, sa-mi infrunt fricile si prejudecatile, pe care doar un expat le poate cara in spate prin lume oriunde se duce, cu grija unui adevarat parinte.

Si apoi voi invata sa "parintesc" si voi face cu bucurie toate greselile celorlalti dinaintea mea, ca asa sunt eu incapatanata, n-o sa ascult pe nimeni ce si cum. 

Mi se pare o calatorie mai frumoasa decat orice proiect din viata mea de corporatist. Pentru ca nu mai sunt eu in control, si poate fix de asta aveam nevoie acum - sa vad si cealalta fata a monedei. Am fost ceea ce credeam ca vreau sa fiu. Dar daca descopar altceva mai maret, mai prezent? 

TO BUY List

Cred ca ne ia pe toate un moment de panica după jumătatea trimestrului trei, ca "daca nasc si nu sunt pregătită?" Nu de pregătirea mentală vorbesc, ca asta parca nu-i 100% loaded niciodată, ci de treaba cu cumpărăturile pentru bebe (care nici măcar pentru bebe nu sunt cu adevarat, ci de multe ori sunt pentru proaspăta, prima data mama, care ar cumpara orice, si la orice preț, intru fericirea noului venit.) Asa crede ea. De parca ăluia mic, abia ieșit din înghesuiala si umed, ii pasa de marca biberonului, de culoarea pemparsului, sau de accesoriile caruciorului.

Cele mai bune sfaturi pe care le-am primit sunt: "nu cumpara tot ce-ti recomanda alții, ca jumătate n-o sa le folosești" si "cumpara-le pe parcurs, nu toate înainte sa vina bebe." Fiecare magazin specializat are listele lui, fiecare grup de mămici are listele lui, fiecare articol de internet pe tema asta vine cu alte si alte liste, de-ti ia jumătate de sarcina sa le înțelegi, sa le compilezi, si apoi sa le mai si alegi ca sa le cumperi. Mai nou se abordează tema "ce sa nu cumperi" sau "articole inutile, pe care am dat banii degeaba" etc.

Si intr-un final te găsești in fata faptului cert: ca bebe vine, si trebuie sa ai câteva lucruri, fără de care nu se poate. Care ar fi acestea?

-Pătuț

-Câteva lucruri de îmbrăcat

-Căruț (se poate si împrumuta sau cumpara unul second hand, pana la urma il folosești in medie doi ani)

-Biberoane, tetine si lapte praf (doar cu o perie de spălat, fără sterilizatoare, încălzitoare si suporti speciali de uscat)

-Tampoane si pompa de sân (pentru mămicile hotărâte sa alăpteze mult si bine)

-Medicamente, produse cosmetice si creme 

-Planșă de infasat (fără masa)

-Cădiță (fără suport, termometru inclus, recipiente pentru șampoane si alte accesorii in aceeași culoare si cu același desen)

Adițional, eu am am ales un cos special pentru Pampers, o lampa cu lumina difuza, un port-bebe din bumbac si perna pentru alăptat.

Si stiti ce mi se pare cel mai tare? Ca n-o sa-mi trebuiasca un tir prima data cand plec de acasa, ca sa-mi iau cu mine cele 1000 de lucruri fara de care nu mai pot trai. Ca n-am cheltuit zece salarii pe mofturi si fite doar ca sa am cu ce ma fali pe la alte mame. Ca puiul meu va primi grija si iubire, ce smite cu adevarat un copil. Cand o sa-l strang la piept va sti cat il pretuiesc si nu va mai conta nimic din tot ce e pe listele lor...

Maternitate

M-am priponit in mijlocul sufrageriei si stau asa, nestiind daca sa plang sau sa rad. Una din ele se cade sa fac, ca doar sunt gravida, nu?

E ciudat. N-am mai avut senzatia asta, ca sunt toata a mea, ca am tot timpul din lume (desi e evaluat cam la 5 saptamani). Am venit cu laptopul in brate dupa ultima zi de lucru. Uraaaa...maternitate! Nathan, sa faci bine sa ma lasi si pe mine-n vacanta nitel! O sa confectionez bijuterii, o sa citesc, o sa vad filme,  o sa dorm fara ceas desteptator, o sa-mi sun prietene ocupate si o sa vreau sa le tin la povesti. Si apoi o sa spal hainute minuscule, mirosindu-le de parca as vrea sa-l adulmec deja, si o sa visez cum e sa-l tin la san, si sa-l plimb cu cearcane adanci. O sa-l primesc ca pe un trofeu dupa noua luni de asteptare. Si chair daca nu va mai ramane nimic din mine cea de azi, stiu ca cealalta Eu va fi inmiit mai buna, pentru ca asa sunt mamele...