Nu va inchipuiti cate prostii strange omul intr-o garsoniera. Pregatind impachetarea, am inceput sa sortez lucrurile dupa criterii aflate de la altii plecati sau citite prin carti de eficienta personala. Murphy mi-ar fi spus continuarea, ca fix la o zi dupa ce le-am dat voi avea nevoie de ele.
Apoi un
francez de la agentia de relocare a venit sa-mi evalueze bunurile din
apartament. Au cutii si ambalaje speciale pentru orice, pana si camasile de pe
umerase ajung in starea actuala la Amsterdam. A bifat vreo ora casute dupa
casute intr-un formular de asesare, si s-a asigurat ca vaza mea de la Ikea nu
este de valoare inestimabila ca sa-i faca pe comanda pentru transport cutie
protectoare de lemn. Dau cheile si intr-o zi ambalarea e gata, serviciu inclus,
aflu slava domnului ca nu trebuie s-o fac eu. Balamucului din apartament i-au
fost alocati destui metri cubi ca sa ma pot muta cu catel si purcel. Doar ca de
transportul vietuitoarelor ( al nostru si al pisicilor) trebuie sa ma ocup
singura.
Asadar, Tom
si Chilly au devenit cetateni europeni. O pastiluta de deparazitare, bagata pe
gat cu pricepere, 2 vaccinuri fiecare si un microcip din silicon implantat in
ceafa cu o mega-siringa cu presiune, ca sa fie citit in aeroport ca un produs
de supermarket pe banda. Coduri de bare atasate in pasaport, poze noi, color
facute la cap, din fata. Cutii speciale de transport in avion ca bagajul, sub
scaunul din fata, transchilizante de dat la plecare ca sa nu planga precum
copiii de la schimbarea presiunii din urechi.
Iar pentru acuratete
in acte, eu si Alex am devenit oficial concubini. Ne-am prezentat la notar,
imbracati frumos ca sa marcam momentul, cu martor si buletine de identitate.
Citesc declaratia si intreb de ce trebuie sa semnez doar eu? Si de ce suna asa
depravat termenul? "Ca asa-i legea in Romania si nu-i alta-n
vigoare." Si cand iesim pe usa, de parca uitasem sampania la pahar de
plastic:"A! Si... concubinaj placut! "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu