tipa, cam de trei ori cat mine, cu un mare coc facut din codite impletite, un fel de gretel al zilelor noastre, si-a urcat fundul pe scaunul de machiaj. terinasem si eu un epilat romanesc, de-ala cu mult vorbit cu cosmeticiana, si aproape pe gratis cand e sa-ti faca nota.
madam avea azi botez.
-n-am reusit, fata, nicium sa scot mai putini. pe bune ca i-am tinut pe cei mai apropiati. 130.
130 de invitati. eu am 18, pesemne ca nu-s la fel de vedeta ca doamna cu fundul mare.
-ma faci cu mult verde, da? sa mearga cu rochia.
- aveti botez azi? felicitari. cat are cea mica? o intreb, intelegand ca e cu roz treaba.
-2 luni, imi raspunde uitandu-se in continuare la mihaela. si sa vezi, fata, cu rochia...si cu meniul, si cu formatia, si in fine, cu ploaia asta care o sa sperie invitatii.
-si eu am maine botezul fiului meu, spun. a implinit 7 luni.
-vai, asa tarziu il botezati? tipa da ochii peste cap, isi trece pentru o clipita privirea pe la nivelul gatului meu, probabil nu sunt demna de o privire mai sus, mai ales ca am lasat copilul nebotezat atata timp.
-fata, ai adus si sclipiciul ala, da?
mi-e mila de toti cei 130 de invitati, dar mai cu seama de ea, care nu cred ca ma compatimeste pe mine, ca sigur a si uitat ca exist.
apoi am plecat spre casa prin ploaie, una marunta de amsterdam. eram fericita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu