Cumintenie de copil

Si-a facut al de sus pomana, si dupa asa chinuri ale facerii, mi-a dat o cumintenie de copil, de vorba lu'nasi-mea, exista doar in filme. Puiul de om a dormit continuu prima noapte, de ne trezeam sa vedem doar daca mai rasufla (ca de miscat nici nu putea fi vorba), iar de hranit nu ma-ncumetam eu inca. Dimineata a venit Rebecca, o tanti corpolenta imbracata-n roz, cu privire blanda si fara miros, care-l manuia pe Nathan ca pe lunceag. Eu ca mama proaspata parca nici nu l-as fi luat in brate de mic si fragil ce e, ca daca il scap? M-a convins Rebecca ca degetele nu-s chiar asa rare, si ca fobiile-s in grafic, nu-s eu mai cu mot. Prima zi nu m-am incumetati sa-l ating decat cu tata, si Rebecca ma intreaba suava : "Cum e?" "Ai, pe bune, parca am atasat de san un pirania". "A, e normal. Suntem bine." 

Primul pampers (al meu) a fost pus invers, iar la al doilea si-a facut ghemul pipi pana-n cap si de jur imprejur pe pat, cuverturi si perne (ale noastre), ii facea dragului putulica precum elicea de elicopter. Nu degeaba i-a luat ta-su unul din conserve reciclate, element important in dormitorul recycled-industrial-style. Am terminat de vopsit la paleti cu o zi inainte sa vina Nathan, parca a stiut sa ne dea timp sa-i terminam camera. Iar mie sa ma coafez, epilez, sa-mi fac manichiura si pedichiura, ca-mi zicea lumea ca nu mai apuc dupa.

Da de unde! Cumintenia la pachet scanceste cand e ud sau ii e foame, in rest doarme neintors in patutul lui, iar cand nu doarme sta cu ochii pe pereti (desi nu vede) si da din maini ca dirijorul (sper ca nu ca militianul, cum spune bunica-sa), mi-e si mila de el ca nu cere nimic. Si-uite asa n-am facut carari adanci in covor plimbandu-l in brate s-adoarma, ba din contra, am studiat literatura despre cum se scoala copiii si se tin treji, ca macar sa-i hranesti. Am pompat lapte-n el cu seringa vreo saptamana ( ca era prea mic sa suga din orice), apoi i-am taiat frenul de sub limba si l-am intremat cu lapte praf, si l-am facut flacau de abia-l mai dau jos acum de la tata mea. Mai fetelor, nu stiu care-i secretul, zau ca pruncul asta e real, ma uit la el si nici mie nu-mi vine sa cred. Doarme acolo la el si zambeste in somn, neam de inger, de parca nu-i nici al meu, nici al lui barbatu-meu.